Notarea litigiilor în cartea funciară și efectul asupra bunei-credințe

Notarea litigiilor în cartea funciară are rolul de a informa terții asupra existenței unui proces privind imobilul, afectând direct prezumția de bună-credință a dobânditorilor.

Capitolul I – Fundament normativ

1.1. Introducere

Instituția notării litigiilor în cartea funciară se înscrie în cadrul mai larg al publicității imobiliare, având rolul de a asigura transparența circuitului civil și de a proteja terții dobânditori. Ea nu modifică dreptul de proprietate înscris, dar introduce un element de incertitudine juridică, avertizând asupra existenței unui proces pendinte. Fundamentul normativ al acestei instituții se regăsește în legislația primară și secundară, precum și în jurisprudența constantă a instanțelor.

1.2. Reglementarea în Legea nr. 7/1996

• Art. 26 alin. (4) lit. a) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare prevede expres posibilitatea notării acțiunilor în justiție privitoare la imobilele înscrise în cartea funciară.
• Textul legal are o formulare largă, incluzând atât acțiunile ce privesc drepturi reale (ex. revendicare, grănițuire, rectificare de carte funciară), cât și acțiuni ce derivă din drepturi de creanță (ex. rezoluțiunea contractului de vânzare).
• Rațiunea acestei reglementări este de a preveni dobândirea în necunoștință de cauză și de a proteja reclamantul, care altfel ar fi expus riscului ca imobilul să fie înstrăinat către un terț de bună-credință.

1.3. Norme secundare – Ordinul ANCPI nr. 133/2009

• Ordinul ANCPI detaliază procedura de notare, stabilind că litigiile înscrise constituie piedică la operațiuni de comasare sau dezmembrare a imobilului.
• Această limitare are scopul de a conserva obiectul litigiului, împiedicând modificări cadastrale care ar putea complica sau chiar face imposibilă executarea unei hotărâri judecătorești.
• Procedura este una administrativă, realizată de oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, pe baza cererii și a dovezii existenței litigiului (de regulă, copia cererii de chemare în judecată).

1.4. Jurisprudența relevantă

Instanțele au subliniat constant caracterul informativ al notării litigiilor:

• Decizia nr. 106/C/2008: Notarea litigiului privind nulitatea titlului de proprietate nu afectează dreptul înscris, ci doar avertizează terții.
• Decizia CA Timișoara nr. 1806/2012: Notarea litigiului blochează operațiuni de modificare cadastrală până la soluționarea procesului.
• Jurisprudența recentă (2019–2022) a respins cereri de notare atunci când litigiul nu avea legătură directă cu imobilul, confirmând caracterul strict și limitativ al admisibilității.

1.5. Observații doctrinare

• Caracter preventiv: Notarea nu sancționează titularul dreptului, ci avertizează terții.
• Funcție de echilibru: Ea protejează reclamantul, dar nu paralizează dreptul de dispoziție al proprietarului, care poate înstrăina imobilul, însă pe risc.
• Rol în sistemul de publicitate tabulară: Notarea litigiilor este o formă de „publicitate negativă”, complementară înscrierilor de drepturi, menită să asigure transparența și securitatea circuitului civil.

1.6. Concluzie

Fundamentul normativ al notării litigiilor în cartea funciară se sprijină pe o dublă reglementare: legea primară (Legea nr. 7/1996) și normele secundare (Ordinul ANCPI nr. 133/2009). Jurisprudența confirmă că această instituție are un rol strict informativ, fără a afecta dreptul de proprietate, dar cu efecte semnificative asupra bunei-credințe a terților. Ea reprezintă un instrument de transparență și protecție juridică, indispensabil într-un sistem modern de publicitate imobiliară.

Capitolul II – Rațiunea juridică și funcția notării litigiilor

2.1. Introducere

Notarea litigiilor în cartea funciară nu este un simplu act administrativ, ci o instituție juridică menită să asigure echilibrul între securitatea circuitului civil și protecția drepturilor contestate. Ea se înscrie în logica generală a publicității imobiliare, care are ca scop garantarea transparenței și a încrederii în tranzacțiile juridice.

2.2. Funcția de publicitate

• Cartea funciară ca registru public: Orice persoană interesată poate consulta situația juridică a unui imobil.
• Notarea litigiilor introduce un element de „publicitate negativă”, avertizând asupra existenței unui proces pendinte.
• Această funcție are rolul de a preveni dobândirea în necunoștință de cauză, eliminând protecția conferită de buna-credință.

2.3. Funcția de protecție

• Protecția reclamantului: Notarea litigiului împiedică înstrăinarea imobilului către un terț de bună-credință care ar putea consolida un titlu aparent valabil.
• Protecția terților: Dobânditorii sunt avertizați că titlul de proprietate sau actul juridic este contestat, ceea ce îi obligă să își asume riscul tranzacției.
• Protecția circuitului civil: Prin transparență, se evită multiplicarea litigiilor și se asigură stabilitatea tranzacțiilor imobiliare.

2.4. Funcția de echilibru

• Între dreptul de dispoziție și dreptul la apărare: Proprietarul își păstrează dreptul de a dispune de imobil, dar reclamantul beneficiază de o garanție că hotărârea judecătorească nu va fi lipsită de efect.
• Între stabilitatea tabulară și dinamica litigiilor: Cartea funciară rămâne un instrument de certitudine, dar admite temporar o incertitudine juridică, reflectată prin notarea litigiului.
• Între interesul individual și interesul general: Se protejează atât drepturile particulare, cât și încrederea publică în sistemul de publicitate imobiliară.

2.5. Doctrina și principiile fundamentale

• Principiul publicității: Orice act sau fapt juridic relevant pentru imobil trebuie să fie cunoscut publicului.
• Principiul bunei-credințe: Dobânditorii sunt protejați doar dacă nu cunosc viciile titlului; notarea litigiului exclude această protecție.
• Principiul securității circuitului civil: Notarea litigiilor contribuie la securitate prin prevenirea tranzacțiilor contestabile.
• Principiul proporționalității: Limitarea dreptului de dispoziție este temporară și justificată de existența unui proces.

2.6. Jurisprudență ilustrativă

• Instanțele au confirmat că notarea litigiului are rol strict informativ, fără a afecta dreptul înscris.
• În practică, notarea a fost considerată un instrument de echilibru: reclamantul este protejat, dar proprietarul nu este lipsit de dreptul de dispoziție.
• Exemple:
  • CA Timișoara, decizia nr. 1806/2012 – notarea litigiului blochează operațiuni cadastrale.
  • ICCJ, decizii recente – buna-credință nu poate fi invocată de dobânditorul care a achiziționat un imobil notat cu litigiu.

2.7. Concluzie

Rațiunea juridică a notării litigiilor în cartea funciară este de a armoniza transparența circuitului civil cu protecția drepturilor contestate. Funcția sa este triplă:

1. Publicitate – informarea terților asupra litigiului.
2. Protecție – apărarea reclamantului și avertizarea dobânditorilor.
3. Echilibru – menținerea stabilității circuitului civil, fără a paraliza dreptul de dispoziție.

Astfel, notarea litigiilor devine un instrument indispensabil într-un sistem modern de publicitate imobiliară, asigurând transparență, securitate și echitate.

Capitolul III – Efectele asupra bunei-credințe

3.1. Introducere

Buna-credință este un principiu fundamental al dreptului civil, având rolul de a proteja dobânditorii care acționează cu încredere în aparența juridică. În materia publicității imobiliare, buna-credință se leagă indisolubil de credința în cartea funciară, adică de prezumția că înscrierile tabulare reflectă realitatea juridică. Notarea litigiilor în cartea funciară afectează direct această prezumție, transformând buna-credință într-o noțiune relativă.

3.2. Buna-credință în sistemul de publicitate imobiliară

• Definiție doctrinară: Buna-credință presupune necunoașterea viciilor titlului și încrederea legitimă în exactitatea înscrierilor tabulare.
• Funcție protectivă: Dobânditorul de bună-credință este protejat împotriva vicierii titlului, consolidând stabilitatea circuitului civil.
• Limite: Buna-credință nu poate fi invocată atunci când există elemente obiective care avertizează asupra incertitudinii juridice – iar notarea litigiului este un asemenea element.

3.3. Efectele notării litigiului asupra bunei-credințe

• Excluderea protecției: Dobânditorul nu mai poate invoca necunoașterea litigiului, întrucât acesta este public și opozabil.
• Achiziție pe risc: Cumpărătorul acceptă implicit riscul ca hotărârea judecătorească să desființeze titlul său.
• Suspendarea principiului credinței în cartea funciară: În mod normal, înscrierile tabulare sunt considerate exacte; notarea litigiului introduce o incertitudine care suspendă această prezumție.
• Impact asupra tranzacțiilor:
  • Diminuarea atractivității imobilului pe piață.
  • Posibilitatea ca tranzacția să fie ulterior desființată.
  • Creșterea prudenței notarilor și a instituțiilor de credit.

3.4. Jurisprudență relevantă

• ICCJ, decizii recente: Buna-credință nu poate fi invocată de dobânditorul care a achiziționat un imobil notat cu litigiu; acesta este considerat informat.
• CA Timișoara, decizia nr. 1806/2012: Notarea litigiului blochează operațiuni cadastrale și avertizează terții asupra incertitudinii titlului.
• Practica judiciară constantă: Instanțele au subliniat că notarea litigiului nu afectează dreptul înscris, dar elimină protecția conferită de buna-credință.

3.5. Considerații doctrinare

• Relativizarea bunei-credințe: În prezența unui litigiu notat, buna-credință nu mai este o prezumție absolută, ci o noțiune condiționată de informarea publică.
• Funcția preventivă: Notarea litigiului obligă dobânditorii să își asume riscul tranzacției, prevenind consolidarea unor titluri viciate.
• Echilibrul între interese: Se protejează reclamantul și circuitul civil, dar se menține dreptul de dispoziție al proprietarului.

3.6. Concluzie

Efectul principal al notării litigiilor asupra bunei-credințe este excluderea protecției dobânditorului. În acest fel, se realizează un echilibru între transparența circuitului civil și dreptul la apărare al reclamantului. Dobânditorul nu mai poate invoca necunoașterea litigiului, iar tranzacția devine una pe risc. Prin urmare, notarea litigiilor transformă buna-credință într-o noțiune relativă, condiționată de informarea publică și de transparența tabulară.

Capitolul IV – Efectele practice și consecințele asupra circuitului civil

4.1. Introducere

Notarea litigiilor în cartea funciară nu este un simplu act formal, ci produce efecte concrete asupra tranzacțiilor imobiliare, asupra activității notarilor, instituțiilor de credit și asupra pieței imobiliare în ansamblu. Ea transformă buna-credință într-o noțiune relativă și introduce un element de incertitudine juridică, cu impact direct asupra securității circuitului civil.

4.2. Impact asupra tranzacțiilor imobiliare

• Diminuarea atractivității imobilului: Un imobil notat cu litigiu devine mai puțin atractiv pentru potențialii cumpărători.
• Achiziție pe risc: Cumpărătorul își asumă riscul ca hotărârea judecătorească să desființeze titlul său.
• Creșterea prudenței: Notarii și avocații avertizează clienții asupra consecințelor juridice, ceea ce poate duce la renunțarea la tranzacție.
• Blocarea unor operațiuni: Litigiile notate împiedică comasarea sau dezmembrarea imobilului, conservând obiectul procesului.

4.3. Impact asupra notarilor și instituțiilor de credit

• Notarii publici:
  • Au obligația de a verifica cartea funciară și de a informa părțile asupra litigiilor notate.
  • Pot refuza autentificarea unor acte dacă există riscul ca acestea să fie desființate ulterior.
• Instituțiile de credit:
  • Sunt reticente în a acorda credite garantate cu imobile notate cu litigii.
  • Pot solicita garanții suplimentare sau refuza finanțarea.
• Impact asupra pieței: Litigiile notate reduc lichiditatea imobilelor și pot afecta valoarea de piață.

4.4. Impact asupra circuitului civil

• Transparență și securitate: Notarea litigiilor asigură transparența circuitului civil, prevenind tranzacțiile contestabile.
• Limitarea circulației juridice: Imobilele notate cu litigii circulă mai greu, ceea ce poate afecta dinamica pieței imobiliare.
• Echilibru între interese: Se protejează reclamantul și terții, dar se menține dreptul de dispoziție al proprietarului.
• Consecințe economice:
  • Scăderea valorii imobilului.
  • Întârzierea tranzacțiilor.
  • Creșterea costurilor juridice și administrative.

4.5. Jurisprudență ilustrativă

• Instanțele au confirmat că notarea litigiului blochează operațiuni cadastrale și avertizează terții asupra incertitudinii titlului.
• Practica judiciară a subliniat că dobânditorul nu mai poate invoca buna-credință, iar tranzacția devine una pe risc.
• Exemple:
  • CA Timișoara, decizia nr. 1806/2012 – litigiul notat împiedică dezmembrarea imobilului.
  • ICCJ, decizii recente – dobânditorul nu este protejat de buna-credință dacă litigiul este notat.

4.6. Concluzie

Efectele practice ale notării litigiilor în cartea funciară sunt semnificative:

1. Reduc atractivitatea imobilului și limitează circulația juridică.
2. Afectează activitatea notarilor și instituțiilor de credit, crescând prudența și costurile tranzacțiilor.
3. Asigură transparența și securitatea circuitului civil, prevenind consolidarea unor titluri viciate.

Astfel, notarea litigiilor devine un instrument indispensabil pentru echilibrul între protecția reclamantului și stabilitatea tranzacțiilor imobiliare, dar cu consecințe economice și juridice notabile asupra pieței.

Capitolul V – Jurisprudența și exemplele practice

5.1. Introducere

Jurisprudența are un rol esențial în clarificarea și aplicarea instituției notării litigiilor în cartea funciară. Deși legea și normele secundare stabilesc cadrul general, interpretarea instanțelor determină efectele concrete asupra circuitului civil și asupra bunei-credințe. Analiza cazurilor practice relevă modul în care instanțele au echilibrat interesele reclamantului, ale proprietarului și ale terților dobânditori.

5.2. Jurisprudența privind caracterul informativ al notării

• Decizia nr. 106/C/2008: Instanța a reținut că notarea litigiului privind nulitatea titlului de proprietate nu afectează dreptul înscris, ci are un rol strict informativ.
• Principiul consacrat: Notarea nu modifică situația juridică a imobilului, ci doar avertizează terții asupra existenței unui proces.
• Consecință: Dobânditorul nu mai poate invoca necunoașterea litigiului, iar buna-credință este exclusă.

5.3. Jurisprudența privind efectele asupra operațiunilor cadastrale

• CA Timișoara, decizia nr. 1806/2012: Notarea litigiului blochează operațiuni de modificare cadastrală (comasare, dezmembrare), pentru a conserva obiectul procesului.
• Rațiunea: Instanța a subliniat că modificările cadastrale ar putea împiedica executarea hotărârii judecătorești.
• Consecință: Proprietarul își păstrează dreptul de dispoziție, dar nu poate efectua operațiuni care ar afecta obiectul litigiului.

5.4. Jurisprudența privind buna-credință

• ICCJ, decizii recente (2019–2022): Dobânditorul nu este protejat de buna-credință dacă imobilul este notat cu litigiu.
• Principiul consacrat: Notarea litigiului exclude protecția dobânditorului de bună-credință, întrucât acesta este considerat informat.
• Consecință: Tranzacția devine una pe risc, iar dobânditorul poate pierde dreptul dacă acțiunea este admisă.

5.5. Jurisprudența privind admisibilitatea notării

• Instanțele au respins cereri de notare atunci când litigiul nu avea legătură directă cu imobilul.
• Exemplu: Litigiile privind obligații personale sau creanțe fără legătură cu imobilul nu pot fi notate.
• Principiul consacrat: Admisibilitatea notării este strictă și limitativă, pentru a evita blocarea nejustificată a circulației juridice.

5.6. Exemple practice

• Cazul litigiilor de revendicare: Notarea protejează reclamantul, împiedicând consolidarea titlului aparent valabil al pârâtului.
• Cazul litigiilor de nulitate a contractului de vânzare: Notarea avertizează terții că actul juridic este contestat, iar dobândirea imobilului se face pe risc.
• Cazul litigiilor de rectificare de carte funciară: Notarea conservă obiectul procesului, împiedicând modificări cadastrale.

5.7. Concluzie

Jurisprudența confirmă că notarea litigiilor în cartea funciară are un rol strict informativ, dar cu efecte semnificative asupra bunei-credințe și asupra circuitului civil. Instanțele au consacrat următoarele principii:

1. Notarea nu afectează dreptul înscris, ci doar avertizează terții.
2. Notarea blochează operațiuni cadastrale, pentru a conserva obiectul procesului.
3. Notarea exclude protecția dobânditorului de bună-credință, transformând tranzacția într-una pe risc.
4. Admisibilitatea notării este strictă și limitativă, pentru a evita blocarea nejustificată a circulației juridice.

Astfel, jurisprudența consolidează rolul notării litigiilor ca instrument de transparență, protecție și echilibru în sistemul de publicitate imobiliară.

Capitolul VI – Considerații doctrinare și comparative

6.1. Introducere

Instituția notării litigiilor în cartea funciară nu poate fi înțeleasă pe deplin fără o analiză doctrinară și comparativă. Doctrina română a subliniat caracterul preventiv și informativ al acestei instituții, dar pentru a evalua eficiența ei este util să privim modul în care alte sisteme de publicitate imobiliară (Germania, Franța, Italia) reglementează situații similare.

6.2. Considerații doctrinare în dreptul român

• Caracter preventiv: Notarea litigiului nu sancționează titularul dreptului, ci avertizează terții.
• Funcția de echilibru: Se protejează reclamantul, dar se menține dreptul de dispoziție al proprietarului.
• Relativizarea bunei-credințe: Doctrina subliniază că buna-credință nu mai poate fi invocată în prezența unui litigiu notat.
• Critici doctrinare:
  • Posibilitatea ca notarea să fie folosită abuziv, pentru a bloca tranzacții.
  • Lipsa unor criterii clare privind admisibilitatea litigiilor ce pot fi notate.

6.3. Sistemul german (Grundbuch)

• Publicitatea tabulară absolută: În Germania, registrul funciar (Grundbuch) are o forță juridică superioară, iar buna-credință este protejată în mod absolut.
• Notarea litigiilor (Widerspruch): Există posibilitatea înscrierii unei „obiecțiuni” (Widerspruch), care avertizează terții asupra contestării titlului.
• Efecte: Dobânditorul nu mai poate invoca buna-credință dacă există o obiecțiune înscrisă.
• Comparativ cu România: Sistemul german este mai strict, dar similar în ceea ce privește excluderea protecției bunei-credințe.

6.4. Sistemul francez (publicitatea imobiliară)

• Registrul de publicitate imobiliară: În Franța, publicitatea imobiliară se realizează prin registrul de transcripțiuni și inscripțiuni.
• Notarea litigiilor: Se pot înscrie acțiuni în justiție privitoare la imobile, cu efect de opozabilitate față de terți.
• Efecte: Dobânditorul nu mai poate invoca necunoașterea litigiului, iar tranzacția devine una pe risc.
• Comparativ cu România: Sistemul francez este mai flexibil, dar are aceeași finalitate – protecția reclamantului și transparența circuitului civil.

6.5. Sistemul italian (Catasto și Conservatoria dei Registri Immobiliari)

• Registrul imobiliar: Italia are un sistem dual – cadastru tehnic și registru de publicitate imobiliară.
• Notarea litigiilor: Acțiunile în justiție pot fi înscrise, cu efect de opozabilitate față de terți.
• Efecte: Similar cu România, dobânditorul nu mai poate invoca buna-credință.
• Particularitate: Sistemul italian pune accent pe protecția creditorilor și pe transparența obligațiilor.

6.6. Analiză comparativă

• România: Notarea litigiilor are rol informativ și preventiv, excluzând buna-credință.
• Germania: Sistem strict, cu publicitate absolută și excluderea totală a protecției dobânditorului.
• Franța: Sistem flexibil, dar cu aceeași finalitate – transparență și protecție.
• Italia: Sistem dual, cu accent pe protecția creditorilor și opozabilitatea litigiilor.

6.7. Concluzie

Analiza doctrinară și comparativă arată că instituția notării litigiilor în cartea funciară este un instrument universal al publicității imobiliare, prezent în majoritatea sistemelor europene. Finalitatea este aceeași:

1. Transparență – informarea terților asupra litigiilor.
2. Protecție – apărarea reclamantului și prevenirea consolidării titlurilor viciate.
3. Echilibru – menținerea stabilității circuitului civil, fără a paraliza dreptul de dispoziție.

România se aliniază astfel unei tradiții europene, dar cu particularități proprii, care merită aprofundate în doctrină și practică.

Capitolul VII – Concluzii generale și propuneri de lege ferenda

7.1. Introducere

Instituția notării litigiilor în cartea funciară reprezintă un mecanism esențial al publicității imobiliare, având rolul de a asigura transparența circuitului civil și de a proteja drepturile contestate. Analiza normativă, doctrinară și jurisprudențială a evidențiat atât utilitatea acestei instituții, cât și unele limite și riscuri. Capitolul final sintetizează concluziile generale și formulează propuneri de lege ferenda menite să îmbunătățească reglementarea.

7.2. Concluzii generale

1. Caracterul informativ al notării
   • Notarea litigiilor nu afectează dreptul înscris, ci are un rol strict de avertizare.
   • Ea introduce o „publicitate negativă”, complementară înscrierilor de drepturi.
2. Efectele asupra bunei-credințe
   • Dobânditorul nu mai poate invoca necunoașterea litigiului.
   • Buna-credință devine relativă, condiționată de informarea publică.
3. Impactul asupra circuitului civil
   • Asigură transparența și securitatea tranzacțiilor.
   • Reduce atractivitatea imobilului și poate bloca operațiuni cadastrale.
4. Rolul jurisprudenței
   • Instanțele au consacrat principiul caracterului informativ și al excluderii bunei-credințe.
   • Admisibilitatea notării este interpretată strict, pentru a evita abuzurile.
5. Comparativ european
   • România se aliniază practicilor din Germania, Franța și Italia, unde litigiile sunt înscrise cu efect de opozabilitate față de terți.
   • Sistemul român este mai flexibil decât cel german, dar mai strict decât cel francez.

7.3. Propuneri de lege ferenda

1. Clarificarea criteriilor de admisibilitate
   • Legislația ar trebui să definească mai precis ce tipuri de litigii pot fi notate, pentru a evita blocarea nejustificată a circulației juridice.
2. Limitarea duratei notării
   • Introducerea unui termen de valabilitate (ex. 3 ani), cu posibilitatea reînnoirii pe baza dovezii că litigiul este încă pendinte.
   • Aceasta ar preveni situațiile în care imobilele rămân blocate excesiv.
3. Procedură accelerată de radiere
   • În cazul în care litigiul este soluționat definitiv, radierea notării ar trebui să se facă automat, pe baza comunicării hotărârii către OCPI.
4. Protecția dobânditorilor de bună-credință
   • Se poate discuta introducerea unei protecții limitate pentru dobânditorii care au achiziționat imobilul în baza unei hotărâri judecătorești provizorii sau în anumite condiții de echitate.
5. Digitalizarea și accesibilitatea
   • Consolidarea accesului electronic la informațiile din cartea funciară, pentru a facilita verificarea litigiilor de către notari, avocați și instituții de credit.

7.4. Concluzie finală

Notarea litigiilor în cartea funciară este un instrument indispensabil pentru echilibrul între transparența circuitului civil și protecția drepturilor contestate. Ea transformă buna-credință într-o noțiune relativă și introduce un element de prudență în tranzacțiile imobiliare. Totuși, pentru a evita abuzurile și blocajele, este necesară o reformă legislativă care să clarifice criteriile de admisibilitate, să limiteze durata notării și să accelereze procedura de radiere.

Astfel, instituția va continua să servească drept garanție a securității juridice, dar într-un cadru mai echilibrat și mai eficient, adaptat realităților pieței imobiliare moderne.

---

Bibliografie

I. Legislație

• Constituția României, republicată.
• Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată).
• Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, republicată.
• Ordinul ANCPI nr. 133/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară.
• Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială.
• Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil.

II. Doctrină

• Beleiu, Gh., Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Șansa, București, 1998.
• Baias, Fl., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I. (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012.
• Stoica, V., Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Humanitas, București, 2004.
• Pop, L., Tratat de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, București, 2015.
• Bîrsan, C., Drept civil. Drepturile reale principale în reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, București, 2013.
• Deak, F., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2006.
• Dogaru, I., Dănișor, D., Drept civil. Teoria generală, Ed. C.H. Beck, București, 2008.
• Boroi, G., Drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012.

III. Jurisprudență

• Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia nr. 106/C/2008 (privind notarea litigiului de nulitate a titlului de proprietate).
• Curtea de Apel Timișoara, decizia nr. 1806/2012 (privind efectele notării litigiului asupra operațiunilor cadastrale).
• ICCJ, decizii 2019–2022 (privind excluderea protecției dobânditorului de bună-credință în cazul imobilelor notate cu litigii).
• Jurisprudență relevantă publicată în Buletinul Jurisprudenței și Pandectele Române.

IV. Surse comparative

• Palandt, O., Bürgerliches Gesetzbuch. Kommentar, München, C.H. Beck, ediții anuale (Germania).
• Malaurie, P., Aynès, L., Les biens, Ed. Defrénois, Paris, 2010 (Franța).
• Gazzoni, F., Manuale di diritto privato, Napoli, Ed. ESI, 2018 (Italia).
• Zimmermann, R., The Law of Obligations: Roman Foundations of the Civilian Tradition, Oxford University Press, 1996.

V. Articole și studii

• Stoica, V., „Publicitatea imobiliară și efectele sale asupra bunei-credințe”, în Revista Română de Drept Privat, nr. 2/2014.
• Chelaru, E., „Notarea litigiilor în cartea funciară – între transparență și blocaj”, în Revista Dreptul, nr. 5/2017.
• Popa, N., „Funcția preventivă a notării litigiilor în cartea funciară”, în Pandectele Române, nr. 10/2019.

VI. Documente internaționale

• Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 Protocolul nr. 1 (protecția proprietății).
• Principiile UNIDROIT privind contractele comerciale internaționale (pentru comparație în materia bunei-credințe).